Inside the Story: luaţi-o repede, cât mai puteţi
Imagine de la adamwestbrook.wordpress.com
Inside the Story e o carte simplă cu sfaturi preţioase despre digital storytelling de la oameni care lucrează la intersecţia dintre jurnalism şi artele vizuale.
Iniţiatorul proiectului, videojurnalistul online Adam Westbrook, alături de care am avut plăcerea să lucrez anul trecut în Republica Moldova, a strâns la un loc 25 de profesionişti de vârf cărora le-a cerut să ofere, în doar câteva rânduri (200 de cuvinte), un sfat cât se poate de pragmatic pentru cei care practică sau doresc să practice jurnalismul în era digitală.
Printre cei ce au scris pentru carte: Amy O’Leary (New York Times), Brian Storm (MediaStorm), Bob Sascha, Andrew DeVigal (New York Times) sau Monica mea (Boston Globe).
Cartea costă doar 3,5 lire englezeşti (vreo 5 dolari) şi e în vânzare doar pentru puţină vreme. Toţi banii strânşi merg la Kiva, o organizaţie de caritate, aşa că împuşcaţi doi iepuri dintr-o lovitură: vă faceţi cadou o carte foarte utilă şi faceţi lumea mai bună. Titlul nu e la oha, chiar trebuie să vă grăbiţi, pentru că, după cum a anunţat Adam, cartea rămâne în vânzare doar o lună. A apărut la sfârşitul lui aprilie, deci probabil aveţi timp până în ultima săptămână a lui mai.
Şi nu uitaţi să spuneţi şi altora – e o iniţiativă mult prea faină ca să nu afle despre ea cât mai multă lume.
Inside the Story pe
Web: insidethestory.org
Facebook: facebook.com/insidethestory
Twitter: #insidethestory
Site cu ambiţii caută oameni
Nu vă lăsaţi înşelaţi de filmul de mai jos. Nu e vorba de o televiziune. Un prieten se ocupă de un proiect jurnalistic online serios şi ambiţios. Studenţii şi absolvenţii care vor să devină stagiari, cu posibilitatea de angajare, trebuie să-şi trimită CV-ul, până la 18 mai, la office@pnews.ro. Detalii suplimentare la tel. 0733.937.241.
Apple, iPad şi românii
Ca şi la lansarea primului iPad din 2010, ieri, când Apple a prezentat noua versiune a tabletei la San Francisco, pe scenă a urcat şi un român. De această dată, e vorba de Răzvan Baraitaru (sau Bărăitaru?) de la Revo Solutions, care a făcut o demonstraţie cu noul joc Sky Gamblers: Air Supremacy.
Răzvan Baraitaru e din Cernavodă, locuieşte la Bucureşti şi a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnica din capitală, potrivit paginii sale de Facebook.
În 2010, după ce am descoperit un Bogdan de la Gameloft pe scena prezentării iPad-ului şi am scris despre asta pe blog, cei de la Money.ro au preluat subiectul şi au aflat că e vorba de un programator pe nume Bogdan Ursu.
Altminteri, noul iPad impresionează pe toată lumea prin ecranul tip Retina — am scris despre lansare şi despre specificaţiile tabletei pe site-ul The Industry.
Aţi văzut că Google sărbătoreşte Ziua Femeii?
..
Cum adică cine-i tipa? ACTA, cu SOPA şi PIPA
Fără versuri proaste, aici.
Cine împachetează parte-şi face
O bloggeriţă de la Forbes, Kashmir Hill, a făcut senzaţie, recent, cu o postare care a adunat 1.250.000 de vizualizări într-o săptămână. În schimb, Hill s-a văzut imediat acuzată că a furat subiectul de la New York Times şi a devenit punctul focal al unei dezbateri care reia deja tradiţionala temă a agregării sau reîmpachetării ştirilor. Poate fi considerată această practică jurnalism?
Continuarea pe site-ul The Industry.
Povestea unei poze făcute cu telefonul
Foto: Răzvan Costache
Săptămâna trecută, Răzvan Costache a făcut o poză cu iPhonu’, cu aplicaţia Instagram, a pus-o pe Reddit şi s-a culcat. A doua zi avea 800.000 de vizionări şi 17.000 de upvote-uri (adică voturi de bine). (După trei zile are aproape un milion de vizionări.)
Un tip a scris o poezie inspirată de poză. O trupă din Seattle vrea s-o pună pe coperta albumului. Un blog de fotografie a dat-o ca exemplu. Unii i-au scris doar ca să-i spună că le-a făcut ziua mai bună sau că şi-au pus-o wallpaper.
Vreţi vin?
..
Ce-ţi trebuie pentru infografice
Sus, interfaţa programului de modelare 3D Maya. Jos, o captură de ecran cu imaginea generată, parte dintr-un infografic interactiv 3D făcut de Monica Ulmanu pentru site-ul ziarului Boston Globe
Pentru că jumătatea mea mai bună face infografice print, video şi interactive for a living, ca să zic aşa, dar şi pentru că sunt o modalitate uimitor de eficientă de a spune o poveste, chiar şi complicată, astfel încât să înţelegi dintr-o privire (sau mai multe) despre ce-i vorba, mă tot uit după infografice prin ziare, prin reviste şi pe net. Şi nu pot să nu constat cu părere de rău că la noi nu prea se găsesc şi că adesea, atunci când se găsesc, sunt, adesea, cam naşpa.
Sunt convins, însă, că sunt destui români cărora le-ar plăcea să facă infografice faine, dar nu prea ştiu cum, pentru că n-a avut cine să-i înveţe. Dacă vă bate gândul să deveniţi infografician, sau infografician mai bun, sau dacă sunteţi în poziţie de management şi vreţi să angajaţi aşa ceva, iată câteva lucruri de care am înţeles eu că ai avea nevoie:
- Să fii jurnalist — e important să ştii să-ţi aduni informaţia şi să gândeşti ca un ziarist atunci când îţi compui graficul. Un infografic îţi oferă în primul rând informaţie, aranjată în aşa fel încât mesajul să ajungă în cel mai eficient şi clar mod la consumator.
- Să ai ochi (şi pregătire) de designer — să ai bine fixate principiile de bază, să ai simţul culorilor şi al modului în care se combină ele, să ai bun gust şi să consumi mult design de calitate.
- Să ai abilităţi tehnice şi cunoştinţe de lucru cu programe şi limbaje felurite. Monica a publicat în secţiunea de resurse din The Industry un text despre softurile necesare pentru realizarea de infografice, de unde se vede că sunt destule zone pe care e bine să le stăpâneşti dacă vrei să fii un infografician complet: programe de grafică vectorială, de editare imagini, de modelare 3D, de animaţie, de aplicaţii interactive, de cartografie, de prelucrare baze de date, plus HTML, CSS, Java Script. Se mai adaugă, din câte ştiu observând ce fac Monica şi alţi infograficieni tari, buna stăpânire a CMS-urilor şi cunoştinţe şi abilităţi de lucru cu foto-video.
- Să ai o foame permanentă pentru acumularea de lucruri noi — cunoştinţe, softuri, trenduri şamd. Să fii la curent cu tot ce apare relevant pentru domeniu, în formă digitală sau tipărită, să faci permanent schimb de idei şi informaţii cu colegii pe care îi preocupă aceleaşi lucruri, să înveţi în permanenţă.
Nu e uşor. E şi motivul pentru care oamenii foarte buni din domeniul ăsta sunt atât de căutaţi. Un om care ştie şi jurnalism, şi design, şi programare, informat şi instruit în programe şi limbaje de calculator este rara avis.
România de dincolo
Desen de Matei Branea. Sursa: esquire.ro
Mi-am revăzut pe site-ul Esquire.ro un articol din septembrie 2009, care se cheamă Dincolo şi în care mă întrebam aşa:
Cât de români rămânem, odată ce plecăm de acasă pentru totdeauna? Și în ce proporţie trebuie să renunţăm la românismul nostru ca să ne simţim cu adevărat confortabil?
De atunci au trecut doi ani şi ceva. Deja, în 2012 se fac patru ani de când locuiesc, cu familia, în afara ţării (chiar dacă, probabil, nu pentru totdeauna), aşa că am pretenţia că înţeleg şi mai bine cum e să stai departe de ţară. Mi se pare că ceea ce scriam atunci rămâne valabil. Câteva pasaje:
Adesea, oamenii încearcă să facă abstracţie de geografie, aşa cum încearcă să facă abstracţie de timp. Românii au obiceiul să se bată cu pumnul în piept de fiecare dată când aud despre vreo persoană care are un strămoş din România. Chiar dacă strămoşul era neamţ şi a emigrat acum două sute de ani, cineva o să spună că urmaşul lui este român.
Citeşte mai departe »
